Retroacțiunea conducerii în modul nostru de comportament

Într-o formă mai mult sau mai puțin interesantă, modul în care ne trăim viețile în termeni de comportament, este similar – dacă nu chiar identic – cu modul în care ne conducem autoturismele.

Faceți cunoștință cu un om și după o perioadă de timp veți putea spune despre acel om cum conduce, fără să fi văzut vreodată în trafic. Pe de altă parte, urmăriți cum conduce cineva și veți ști foarte multe detalii adevărate în legătură cu comportamentul respectivului în afara conducerii pe șosele.

Dacă ne dorim un mod mai domol de a ne oferi o retroacțiune în legătură cu modul nostru de comportament, atunci poate fi luat în seamă setul de întrebări de mai jos.

Această listă unora poate fi, sau chiar deveni, un reper important într-o eventuală discuție despre meritul de a deveni sau de a rămâne în continuare șofer pe șoselele lumii noastre. Un subiect deloc neglijabil, atâta timp cât pe de o parte putem discuta despre plăcerea conducerii și de cealaltă parte observăm multe mizerii în trafic în timp ce conducem zi de zi.

  1. Conduceți prea lent?
  2. Bruscați mașina?
  3. Obișnuiți să dați prioritate autoturismelor circulând cu prioritate?
  4. Aveți obiceiul de a oferi mereu prioritate pietonilor pe trecerile de pietoni?
  5. Accelerați din semafor în semafor?
  6. Luați viraje prea largi sau prea scurte?
  7. Cât de des înjurați la volan?
  8. Depășiți cu prea multă prudență sau nu depășiți deloc?
  9. Ascultați muzica la maxim?
  10. Câtă grijă aveți de mașină?
  11. Cum vă parcați mașina?
  12. Vă cereți scuze la greșeli?
  13. Vă asumați greșelile?

Deci cum conduceți?

Ca să sparg gheața, voi începe eu cu o confesiune, răspunzând sincer la întrebările de mai sus.

  1. Mereu încerc să mențin o viteză de deplasare stabilă în limita posibilităților și a condițiilor din trafic, precum și a regulamentului.
  2. Nu obișnuiesc să bruschez mașina pentru că așa cum în profesia noastră, de buni cetățeni, nu ne permitem să ne batem joc de banii clienților noștri, la fel nu ne batem joc de noi înșine și de munca noastră.
  3. Da! Ofer prioritate ori de câte ori e nevoie.
  4. Am această grijă de a oferi prioritate pietonilor. Excepțiile rare fiind trecerile de pietoni ascunse de mașinile parcate neregulamentar, situații în care vizibilitatea redusă din cauza problemei menționate nu poate fi evitată nici cu reducerea adecvată a vitezei. Sunt conștient că nu e vina pietonilor și până condamnabilii din consiliile județene – împreună cu Poliția Rutieră! – nu rezolvă aceste probleme, încerc să fiu cât mai vigilent înaintea trecerilor de pietoni.
  5. În limitele normalității.
  6. Iau virajele foarte normal.
  7. Foarte des!
  8. Undeva la mijloc …
  9. Muzica e un lucru plăcut, dar ar fi o tortură să nu aud cum toarce motorul.
  10. Nu îmi epuizez mașina la nici un capitol.
  11. Îmi pasă de marcaje și de celelalte mașini parcate. Ego-ul meu nu desenează marcaje imaginare pe trotuare sau în alte locuri.
  12. Greșesc rar și îmi cer scuze în majoritatea cazurilor. Nu sunt perfect și nici Schumacher.
  13. Orice om matur trebuie să își asume greșelile.

Eu susțin că am voie să particip în trafic. Poate am dreptate, poate nu am. Dvs./voi?

Împărtășește bucuria
  •  
This entry was posted in Șoferie. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *